Daniel Mureşan
Plouă de câteva zile și nu se mai oprește. Plouă bacovian sau ardelenește, sau doar plouă. Poate ne mai spălăm din păcate, dar la câte păcate are țara asta, ploaia nu ajută. Am apă pe haine, în pantofi și în suflet. Stropii sunt deși, nu se mai sfârșesc, plouă cu îndârjire și perseverență. Nu a mai plouat așa din primăvară. Pentru câteva minute norii parcă sunt în pauză, se risipesc, dar în scurt timp se adună iar, ca niște ugere pline. Plouă din nou.
Duminicile ploioase parcă nu sunt ale noastre, cum nici noi nu suntem ale lor. Plouă cu păcate, parcă e un plânset în surdină ce sună a deznădejde apăsătoare. Un veac de singurătate ploioasă, absorbit de lacrimi ce nu vor să perturbe liniștea universului. Ne înecăm în mările făurite de noi. Întotdeauna e loc de mai multă suferință.
Plouă și pe front, unde soldații sfidează sau nu moartea ce o poartă pe umeri, simțindu-i respirația de gheață. Ploaia există, dar nu pare de ajuns. Nu vindecă, nu domolește furia, nu anulează ura. Nu șterge lacrimile reci de pe tancuri. Nu!
Simt picurii de ploaie în mine, în inimă, simt tristeți nedeslușite. Vindecarea sufletului e grea. Dar lumea nu așteaptă, se grăbește. Clopotul bisericii de alături parcă e făcut din frunze veștejite, ploaia prelingându-se pe afară și pe dinăuntru, ca pe scoarța unui copac. Totul se mișcă încet și umed, ca într-un film de Tarkovsky ce l-am văzut de multe ori. Duminicile cu ploaie sunt ale noaste, dar noi nu suntem ale lor. Sunt ale acestui oraș uitat de Dumnezeu, plin de noroi și gropi, ce nu mai are aerul boem și desuet, în care noi căutăm gutui cu mireasmă îmbietoare sau copaci vagabonzi dorind să răsară an de an de spaima sinuciderii. Cerul se zbate să ne salveze printr-o respirație, printr-o inspirație, chiar dacă duminicile ploioase suntem noi.
În comunism locuiam la etajul patru, ploaia se strecura prin tavan. Ploua. Azi, la cel mai mare și modern spital de urgență din țară, ploaia se strecoară prin tavan. Plouă.
Afară plouă cu tristețe și minciuni…
[…] Daniel Mureşan Plouă de câteva zile și nu se mai oprește. Plouă bacovian sau ardelenește, sau doar plouă. Poate ne mai spălăm din păcate, dar la câte păcate are țara asta, ploaia nu ajută. Am apă pe haine, în pantofi și în suflet. Stropii sunt deși, nu se mai sfârșesc, plouă cu îndârjire și perseverență. Nu a mai plouat așa din primăvară. Pentru câteva minute norii parcă sunt în pauză, se risipesc, dar în scurt timp se adună iar, ca niște ugere pline. » Mai multe detalii […]
[…] Daniel Mureşan Plouă de câteva zile și nu se mai oprește. Plouă bacovian sau ardelenește, sau doar plouă. Poate ne mai spălăm din păcate, dar la câte păcate are țara asta, ploaia nu ajută. Am apă pe haine, în pantofi și în suflet. Stropii sunt deși, nu se mai sfârșesc, plouă cu îndârjire și perseverență. Nu a mai plouat așa din primăvară. Pentru câteva minute norii parcă sunt în pauză, se risipesc, dar în scurt timp se adună iar, ca niște ugere pline. Plouă din nou. Duminicile ploioase parcă nu… Citeste mai mult […]
Trist, dar frumos.
Ploaia este aur pt agricultură dar, pt acest putrăd răjim este, întradevăr, inutilă, are prea multe păcate !
Un tablou autumnal „realist-impresionist” contemporan. Felicitări, domnule director Daniel Mureșan! Din Cluj-Napoca, de pe un pat de spital, nu pot să fac… scandal (la figurat!). Totuși, parafrazându-vă, spun: „Plouă, și este foarte bine, /Câmpului, ploaia îi convine. / După o ” ploaie ” cu minciuni, mai și trăznește… / DOAMNE – FEREȘTE!”. Azi este Praznicul Intrarea Maicii Domnului în Biserică! Multă sănătate și bucurii nenumărate, TUTUROR! S-auzim de bine! DOAMNE-AJUTĂ! Marin ȘTEFAN 😀🙏🙋♂️